Profesiune de Credință
De obicei, noi oamenii cautam Infinitul…… Pornind de la lucruri, obiecte si categorii concrete, reale, tangibile, finite incercam sa intelegem in-finitul , sa-l “cuprindem” la nivel de cunoastere, sa-l “atingem” la nivel de gand, sa-l “simtim” la nivel de experiment transpersonal. Astfel incat, “Calatoria” umana a fost si este cumva o calatorie-mereu-dorinta de Infinit.
MARIANA IONICĂ
In aceste conditii poate parea paradoxal ca tocmai psihologia, disciplina aflata mereu in avanposturile acestei fascinante calatorii, propune, prin intermediul demersului psihoterapeutic de abordare a durerii si suferintei urmand unei pierderi semnificative, un proces invers : de “retragere” a fiintei umane dintr-un perceput-infinit de durere si suferinta, inapoi in firescul asezat al lucrurilor, obiectelor si categoriilor concrete, reale, tangibile, finite. In viata oricarui om pot exista momente in care sa se simta coplesit de durere si suferinta, ca urmare a unei pierderi, sau a unui eveniment traumatic. In astfel de situatii depasirea suferintei poate parea celui afectat ca fiind fara sfarsit. Ea este un proces lung, uneori deloc simplu, pe parcursul caruia cel aflat in suferinta are nevoie de sustinerea celor din jur; durerea nu trebuie strabatuta de unul singur. Impreuna putem depasi suferinta, mai simplu si mai usor……..
Rolul cel mai important al psihoterapiei, in astfel de situatii, este acela de a transmite celui coplesit de durere convingerea ferma ca suferinta lui are un sfarsit, ca face parte din categoria lucrurilor finite, si ca undeva intr-un viitor nu foarte indepartat se afla o zi in care va fi din nou bine: o zi in care va putea sa zambeasca din nou, o zi fara suferinta. O zi afara din Infinit
MARIANA IONICĂ
Să facem cunoștință
Despre mine pot sa spun astazi ca sunt un om bucuros …….
Si mai cred si simt ca sunt un om bogat, nu in virtutea posesiunilor materiale, cat pentru aceea ca elementul comun al momentelor mele de fericire traita (semnificative si deloc putine) este iubirea, si asta face sa pot sa spun ca am avut pana acum o viata plina de iubire. Si pentru ca ma simt asa, incerc sa daruiesc si altora din ceea ce am, din ceea ce stiu, din ceea ce sunt.
Sunt femeie, fiica, sora, matusa (am doua nepotele superbe), colega, prietena, un om sensibil si….. terapeut. Imi place sa citesc, sa experimentez “diverse”, imi plac calatoriile, fac sport si sunt indragostita de fotografie. Imi plac si marea si muntele- in egala masura, si tot in egala masura anotimpurile, si imi place sa ma joc (cand am timp si am si cu cine).
Profesia mea, aceea de psihoterapeut, nu este doar o profesie, ci este un mod de a fi, un mare dar pe care l-am primit din partea vietii, si pe care ma straduiesc sa il merit. Cred in Dumnezeu si in oameni, si ii iubesc deopotriva, si pe oameni si pe Dumnezeu. Si pentru ca toate acestea “trebuiau sa poarte un nume”, le spun……….om obisnuit si atat, care doar incearca sa traiasca frumos si cu sens .
Pentru cei interesati de diplome, experienta, calificari, am scris despre asta in cele ce urmeaza:
Educatie si formare
Experienta și participări
“Rostul ganditorului este sa intoarca viata pe toate partile, sa-i proiecteze fetele în toate nuantele, sa revina neincetat asupra ascunzisurilor ei, sa-i bata in jos si-n sus cararile, de mii de ori sa priveasca acelasi aspect, sa nu descopere noul decat in ce-a vazut nelamurit, aceleasi teme sa le treaca prin toate membrele, amestecandu-si cugetele-n trup, sa zdrentuiasca astfel viata gandind-o pana la capat.”
Cat despre Rostul celui care iubeste (viata, oamenii, natura, zambetul copiilor si Tot rceea ce Este) ar fi sa traiasca viata iubind-o, asumat, pana la capat……………. Iti multumesc tie, celui ce ai citit pana aici, pentru atentia si rabdarea ta, si abia astept sa te cunosc !
Psiholog psihoterapeut MARIANA IONICĂ
Cele mai noi comentarii