Dacă va fi vreodată momentul să îndrăznești,
Să faci o diferență, Să pornești la un drum care merită,
Atunci acel moment este chiar acum.
Nu neapărat pentru o cauza mareață,
Ci pentru ceva ce iți atinge inima.
Ceva care să fie aspirația ta
Și visul tău.
Fă ca zilele tale pe acest Pamant să conteze,
Căci iți datorezi asta.
Distreăza-te,
Aprofundează ceea ce iți dorești,
Visează la scară mare!
Nu uita, totuși, că lucrurile pe care chiar merită sa le faci
Nu sunt chiar așa de simple…
Și vor fi și zile bune
Și vor fi și zile rele.
Vor fi momente când vei vrea sa te întorci din drum,
Să-ți faci bagajele și să renunți.
Și atunci vei ști că ai pus o presiune foarte mare pe tine
Dar și că nu te temi să înveți încercând!
John Maxwell – “Cele 15 Legi supreme ale Dezvolăarii personale” fragment
(Tri)Decalog de alegeri? Poate că te intrebi ce înseamnă asta. Păi,….. înseamnă zece grupări de câte trei alegeri pe care le consider valoroase și despre care cred că ne pot conduce spre atingerea stării de bine. Și mai îmseamnă ca te invit să călătorim împreună cale de zece articole pe această temă. Aș vrea să-ți mai spun ceva, ca și răspuns la o altă întrebare pe care cred că s-ar putea să ți-o pui la un moment dat : ordinea alegerilor nu este câtuși de puțin importantă. Important este altceva: conținutul alegerilor, adaptarea lor la nevoile personale și….. punerea lor in practică. Începem?
Deci:
1.1. Alege sa trăiești în prezent.
Momentul prezent, de AICI si ACUM este miraculos. Singurul moment în care suntem și putem face, Doar că noi Oamenii suntem ființe ciudate. Nemulțumiți de cum arată , de ce ne oferă și mai ales de cum ne simțim în acest prezent, alegem să devenim călători în timp. În timpul personal. Știm că nu este încă posibilă călătoria în timp, bineînțeles. Dar, cu toate astea, alegem să plecăm din prezent, lipsind, absentând din propria viață. O parte a noastră (corpul ) rămâne în continuare aici, in prezent, dar mintea noastră colindă , fiind mai mereu in altă parte: fie în trecut, fie în viitor. Trecutul însă deja a fost, nu poți face nimic în privința lui, mă refer la a-l schimba; de fapt poți face ceva, poți să-l accepți că a fost așa cum a fost, poți să te împaci în sfârșit cu el, poți să iei din el experiența pe care ți-a adus-o, dar atât. Cât despre viitor, el încă nu a sosit…. Singurul moment pe care il ai cu adevărat, și în care poți să faci lucrurile să se întâmple, este momentul prezent. Bucură-te de el, construiește, plantează semințele acelui viitor pe care ți-l dorești.
1.2.Alege sa te porți frumos, tu cu tine
Dacă ai avea un prieten bun, care s-ar purta cu tine fix, dar știi, fix în felul în care tu însuți te porți cu tine câteodată, mai ales în momentele acelea în care nu ești foarte multumit de tine insuți? Dacă ai avea un astfel de prieten, ce crezi, cât timp l-ai păstra pe lista ta de prieteni? Gândește-te la asta…Și mai gândește-te și la faptul că felul în care ne purtăm noi cu noi, reprezintă un etalon și un model pentru purtarea celorlalți. Dacă noi nu ne iubim pe noi înșine și nu ne respectăm, cum ar putea să o faca un altul în locul nostru?
1.3.Alege să dai o șansă reală ideilor și viselor tale.
Nu-ți pot garanta 100% că vei reuși, și nu o poate face nimeni, dar pot să te asigur că dacă nu încerci nimic, nu ai cum sa reușești. Pe de altă parte, dacă încerci să-ți împlinești visele, ai doar de câștigat… Fie reușești, și asta este super- fix ceea ce ți-ai dorit, fie nu, și atunci, … înveți din ceea ce ai încercat, acumulezi experiență, și asta îți sporește șansele de reușită pentru următoarea încercare. În ambele variante – ești în câștig. Viața reală este mai puțin despre a primi o șansă, și mai mult despre a-ți da o șansă. Vrei sa fii spectatorul propriei vieți sau actorul ei principal? De tine depinde ce rol îți alegi, pentru că în acest caz, tu ești cel care repartizează rolurile.
Ți-am spus mai sus că ordinea alegerilor nu este câtuși de puțin importantă și că important este altceva: conținutul alegerilor, adaptarea lor la nevoile noastre și….. punerea in practică. Deci, ce zici? Incepem? Da? – Suuuper! Cu ce? Și mai ales, …..de cand?
“Umbla” o vorba, am auzit-o foarte des rostita, aceea potrivit careia oamenii sunt oglinzi ale noastre. Si se refera aceasta vorba la faptul ca vedem la oamenii din jurul nostru , (si vedem pentru ca ei “ne arata”), acele trasaturi care ne plac, sau care nu ne plac, la propria persoana.
Oamenii-oglinda sunt cumva calibrati pe aspectele cu care noi rezonam, intr-un fel sau altul. O astfel de persoana-oglinda va sta langa noi atata timp cat aspectul pe care ea ni-l arata are pentru noi semnificatia unei provocari, atata timp cat trezeste in noi reactii, sentimente, sau ne determina sa facem lucrurile intr-un fel, mai degraba decat in alt fel.
Read More
Persoanele în vârstă ascultă radioul. Dar la radio nu se cântă niciodată melodii pentru ei, pentru ca asta nu se plătește …
Li se vând analgezice, pastile, unguente. Dar este doar dragostea cea de care au nevoie ca medicament …
Bătrânii nici nu mai vorbesc, au prea multe de spus … Au o viață întreagă de istorisit, dar cine îi va asculta …
André Sylvain
Fiinţa umană nu este aceeaşi pe tot parcursul vieţii sale. Există, pentru fiecare persoana, o istorie a vieţii individuale, istorie alcatuiă din etape bine definite, cu evoluţie mai degrabă calmă si liniştită, întrerupte de momente de discontinuitate, adevărate perioade de criză care definesc trecerea de la o etapă la alta. Aceste momente de criză presupun schimbări majore, atât interioare cât şi exterioare, şi depăşirea lor presupune apelul la complexe mecanisme de adaptare la noile condiţii, sau chiar apelul la mecanisme de apărare, dacă aceste noi condiţii sunt percepute ca fiind dificile, periculoase sau ameninţătoare.
În plus, pe parcursul vieţii, capacităţile psihoenergetice scad în mod constant, tinzând să se epuizeze. Posibilitatea fiinţei umane de a răspunde prin adaptare evenimentelor vieţii cotidiene şi factorilor de mediu, se reduce şi ea constant pe durata vieţii, astfel încât, spre finalul acesteia se ajunge la o diminuare considerabilă a acestei posibilităţi. De aici, din această treptată epuizare psihoenergetică, vin acele elemente care fac ca persoana umana de vârsta a treia să se descopere fragilizată în faţa vieţii, şi să necesite astfel o atenţie de o factură cu totul specială în acele situaţii în care solicită ajutorul, pentru depăşirea unor probleme cu care se confruntă.
Read More
Nu trebuie neaparat sa fie ceva foarte grav si nici macar ceva in neregula cu tine pentru ca sa apelezi la psihoterapia individuala…………
Se poate intampla oricui, si chiar se si intampla, ca dintr-o data, sau treptat, imaginea noastra despre Lume si despre Noi sa sufere o astfel de modificare, incat sa simtim nevoia unei “clarificari”.Se poate, da, sa nu mai intelegem de ce reactionam asa cum o facem, la anumite evenimente care apar in viata noastra.
Poate fi vorba de situatii complicate, pe care le intelegem insuficient sau deloc, pot fi alegeri dificile pe care ne simtim incapabili sa le facem desi intelegem ca trebuie facute…. Poate fi o mare nevoie de mai buna intelegere a noastra, a celorlalti, a resorturilor subtile care ne aduc in mod repetat in situatii pe care le resimtim ca fiind complicate. Poate fi pierderea unei relatii importante pentru noi, sau poate pierderea cuiva drag care a plecat “dincolo”.
Read More
Evident ca psihoterapia copilului nu se desfasoara in acelasi fel cu psihoterapia unei persoane adulte. Cu un copil, mai ales cu un copil mic, de varsta prescolara, nu putem discuta problemele cu care el se confrunta, astfel incat trebuie sa obtinem accesul la lumea lui prin alte metode. Bineinteles ca utilizam si abilitatile de comunicare verbala, dar cel mai mult folosim diverse strategii bazate in principal pe joc.
Jucandu-ne impreuna cu el, creem o lume aparte, o lume a povestilor, o lume populata de figurine miniaturale, o lume in care jocul tine pana la urma loc de cuvant. Jucandu-se, modeland, desenand, copilul va incepe incet-incet sa comunice lucruri despre el si despre lumea lui: va vorbi prin intermediul personajelor decupate din povesti. Va spune povesti despre problemele lui si despre sentimentele lui: despre ce-i place, si despre ce nu-i place, despre ce-l doare, despre ce-l sperie. Si va pasi, impreuna cu terapeutul, la inceput mai timid, apoi din ce in ce mai sigur, pe calea unui proces terapeutic care duce spre schimbare.
Read More
Mariana Ionica
Cele mai noi comentarii