Psihoterapie de Grup

În accepțiunea general acceptată, un grup terapeutic trebuie sa aiba intre 6-10 membrii, și asta pentru a fi eficient în ceea ce-și propune. Organizarea grupului terapeutic este un factor de care va depinde succesul psihoterapiei de grup. Terapeutul trebuie să acorde importanţă atât organizării grupului cât și procesului terapeutic ce se desfăşoară în grup si de aceea el va lua în considerare mai multe elemente, asupra carora va trebui sa se focuseze. Aceste elemente importante si definitorii totodata sunt: cadrul in care vor avea loc intalnirile ( sedintele) de grup, scopul si obiectivele psihoterapiei, categoriile de subiecti care vor fi incluşi în grup, ținând cont de caracteristicile lor psihologice individuale.

​Organizarea unui grup terapeutic nu se face doar pe baza dorinţei de participare a membrilor, procesul de selectie a participantilor la grup fiind de asemenea extrem de important. Recrutarea subiecţilor se face printr-un interviu pe care terapeutul il desfasoară cu fiecare persoană în parte, urmarind urmatoarele aspecte: capacităţile cognitive, motivația subiectului, abilitatea de a interacţiona în grup, disponibilitatea de a se conforma unui program prestabilit. Compoziţia grupului are în vedere numărul, vârsta, sexul şi nivelul socio-cultural şi intelectual al membrilor. Durata şedinţelor este variabilă, fiind cuprinsă între 60 şi 120 de minute. Rolul psihoterapeutului este atât de conducător cât şi de membru egal al grupului. Odată grupul constituit, membrii grupului sunt încurajaţi să participe în mod activ, să se angajeze în dezbaterea temelor puse în discuţie. Experimentând trăiri afective si vazandu-i pe ceilalti membrii ai grupului in situatii similare , exprimându-şi opiniile proprii și ascultând opiniile celorlalți, comparând situaţiile din cadrul grupului, participanții învaţă să-şi modifice atitudinea în direcția dorită.

​În funcţie de anumite caracteristici ale subiecţilor dar şi de calităţile şi experienţa terapeutului, fiecare grup îşi dezvoltă o configuraţie proprie şi un anumit model al relaţiilor interpersonale. In fiecare grup se dezvoltă o ambianţă, o atmosferă unică, speciala. Experienţa emoţională la care participă este susceptibilă să determine schimbări în răspunsurile emoţionale şi comportamentale ale participanților, ceea ce va antrena modificari inclusiv in modul de a se poziționa și de a reacționa in relaţiile interpersonale si sociale.

​Grupul oferă un climat securizant, conţinător, care facilitează autoexprimarea, împărtăşirea de informaţii şi emoţii. Terapeutul îşi asumă un rol activ : el propune grupului sarcini precise, catalizând energiile membrilor grupului spre accesarea resurselor, imaginilor, amintirilor, dorinţelor si sentimentelor proprii.

Studiul și practica lui Irvin Yalom în domeniul terapiei de grup l-au determinat să identifice unsprezece factori specifici care duc la schimbări semnificative pentru membrii grupului. Deși el însuși a fost mai întâi sceptic în legătura cu potențialul acestei forme de terapie, Yalom a  devenit un avocat si susținător fervent al terapiei de grup; el credea că terapia de grup produce dinamici specifice care facilitează și amplifică vindecarea, reprezentând în același timp o provocare pentru orice terapeut. Terapeuții de grup sunt responsabili pentru promovarea unei culturi a coeziunii, suportului și integrării. Interacțiunea dintre membrii grupului devine motor al schimbării, rolul terapeutului fiind de a facilita această experiență.

Iata prezentați mai jos, dar si explicitati, cei unsprezece factori terapeutici identificați de Irvin Yalom, despre care el consideră că influențează schimbarea și vindecarea în terapia de grup:  

• Instalarea speranței creează un sentiment de optimism și încredere
• Universalitatea îi ajută pe membrii grupului să-și dea seama că nu sunt singuri în experiențele, trăirile, problemele lor.
• Distribuirea informațiilor ajută la educarea și împuternicirea oamenilor cu cunoștințe referitoare la specificul psihologic al situațiilor cu care se confruntă .
• Altruismul permite clienților să câștige un sentiment de valoare și semnificație, ajutând totodata si alți membri ai grupului.
• Recapitularea corectivă poate facilita integrarea evenimentelor din istoricul familial, din perioada copilăriri,  ale copilăriei în cadrul securizant oferit de prezența grupului.
• Tehnicile de socializare promovează dezvoltarea socială, toleranța, empatia și alte abilități interpersonale.
• Prin comportamentul imitativ, membrii grupului învață să adopte strategiile de abordare a diferitelor situații și perspectivele altor membri ai grupului.
• Învățarea interpersonală îi învață pe clienți cum să dezvolte relații interpersonale valoroase, de susținere.
• Coeziunea grupului oferă membrilor un sentiment de acceptare, apartenență, valoare și securitate. Catharsisul eliberează emoțiile negate, reprimate, suprimate și promovează vindecarea